Azi mă gândesc la o povestioară luată de pe net despre Maica Domnului și florile de liliac.
Oamenii spuneau că, atunci când L-au răstignit pe Hristos, Sfânta Fecioară, acoperită de dureri grave, umbla fără să știe încotro se îndrepta. Mergând cu durere în suflet, s-a așezat să se odihnească sub un copac plin de frunze, dar nu și cu flori. Acest copac nu a înflorit niciodată. De la oboseală a adormit. Apoi frunzele din copac au început încet să cadă asupra Fecioarei și au acoperit-o ușor. S-a trezit la căldura oferită de frunzele din acest copac. S-a uitat la frunze. S-a uitat și la copacul de deasupra ei, rămas fără frunze. De asta nu i-a fost frig. Ea a binecuvântat copacul:
′′ Fii binecuvântat și mirositor pentru totdeauna.”
Într-o clipă, copacul s-a umplut de frunze verzi și pentru prima dată a înflorit cu flori parfumate. Și așa e până în ziua de azi, înflorind în preajma Paștelui.
Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.