Nu ma mira atitudinea romanilor care sunt inca in afara granitelor tarii – ma refer la cei care au plecat la munca nu si la cei care au plecat pentru a ramane de tot sau pe timp indelungat. Reactiile lor sunt firesti. Ei vor acasa.
Cine sunt eu, tot roman, fiind, ca sa-i judec, sa-i cert, sa-i injur, sau sa-i blestem? Este uluitor cum punem ziduri intre noi! Cine manipuleaza aceste energii? Cine ii indeamna pe unii sa forteze bariere vamale ca sa poata intra in tara si pe altii sa se impotriveasca? Oameni buni, majoritatea au plecat din lipsa de bani, din subtirimea resurselor de a trai ei si familiile lor. Da, sunt foarte multi care au plecat din mediul rural. Ei au avut mai mult curaj pentru ca si arsura din buzunar era mare. Unde a fost statul ca sa controleze aceasta plecare masiva? Apoi au inceput sa plece si oamenii din suburbii si orase. Cele mai multe erau femei. De toate varstele. Am un respect imens pentru ele! Stie oare cineva cum au plecat ele? Cu inima rupta in bucati, cu sufletul suferind, cu strigatul mut al neputintei si al exasperarii. Oameni buni sunteti normali? Voi care judecati si nu mai conteniti sa strigati! Potoliti-va odata si stati in patratica vostra pentru ca nu stiti dramele femeilor romance plecate la munca. Si nici a tatilor care au lasat in urma sotie si copii. Multi s-au putut intoarce dupa cativa ani. V-ati gandit la familiile online? Cu copiii lasati acasa, cu bunicii, cu matusile, cu fratii mari? Si pot continua cu cati dintre cei plecati s-au intors intre patru scanduri, dar nu mai vreau ca ma doare!
Dragilor, incetati cu vanatoarea de vrajtoare ca ramanem in vibratii joase care atrag nebunii de genul corona virus. Va rog sa fiti intelepti. Unii dintre “diasporeni” – detest acest cuvant pentru ca este incorect folosit – vor sa faca aliante, partide, grupari…nu mai conteaza ce. Oamenii se razvratesc nu pentru ca au ceva cu romanii ramasi in tara ci simt ca le fuge pamantul de sub picioare. Cine dintre partidele din Romania au turnat si inca o fac, gaz peste foc? Inteleg ca venind in tara, statul nu le a pune la dispozitie nici locuri de munca nici ajutoare de subzisteta. Numai disperarea si neputinta, suferinta si mahnirea pot impinge oamenii la actiuni pe care in coditii de normalitate nu le-ar face. Dar si interesele mizerabile ale unor politicieni. Imi este rusine pentru acestia din urma!
Oamenii care au “navalit” in tara la inceputul pademiei si continua sa vina, nu au avut prea mari posibilitati sa ramana acolo unde lucrau. Job-urile lor au disparut, banii de chirii si intretinere se subtiau, vestile veneau tot mai dure, deci era firesc sa actioneze rapid. Reactia lor a fost: plec ACASA. Si acasa au fost tratati ca niste purtatori ambulanti de virus, infectati. Nu vreau sa vorbesc despre modul oficialitatilor care i-au tratat urat. Si nici despre furia si neputinta bietilor oameni frustrati in propria tara, adica ACASA.
Stiti ce vreau sa va intreb? Oare nici unul dintre cei veniti nu va erau rude, prieteni, iubiti, iubite? Chiar nici unul?
Aceste informații vor fi NICIODATĂ partajate sau vândute unei terțe părți.